Faptul că doi salariați desfășoară, în activitatea curentă, sarcini asemănătoare nu înseamnă automat că posturile lor au aceeași valoare și că orice diferență salarială este nejustificată.

La stabilirea salariului pot conta criterii obiective precum pregătirea profesională, calificările necesare, nivelul de responsabilitate și atribuțiile suplimentare pe care fiecare salariat este calificat să le îndeplinească. Curtea de Justiție a Uniunii Europene a analizat, de exemplu, situația unor medici și psihologi angajați ca psihoterapeuți. Deși activitatea lor curentă era aparent similară, Curtea a constatat că pregătirea profesională diferită și faptul că medicii puteau îndeplini și alte atribuții medicale justificau concluzia că cele două categorii nu se aflau într-o situație comparabilă.

Pentru firmă, important este ca diferențele salariale să poată fi explicate prin criterii profesionale verificabile, nu prin criterii discriminatorii. Fișa postului, cerințele de calificare și responsabilitățile efective trebuie să reflecte aceste diferențe și să fie actualizate atunci când rolurile se modifică.

Astfel, înainte de a compara două salarii, angajatorul ar trebui să compare mai întâi posturile în ansamblu: ce pregătire presupun, ce responsabilități implică și ce atribuții poate fi chemat fiecare salariat să exercite.

Legislația aplicabilă în domeniu

Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, privind egalitatea de tratament și remunerarea pentru muncă egală sau de valoare egală:
https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/128647

Hotărârea CJUE din 11 mai 1999, cauza C-309/97, privind criteriile utilizate pentru stabilirea caracterului comparabil al muncii:
https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX:61997CJ0309