Pentru firmele care intenționează să aplice regimul de impozitare pe veniturile microîntreprinderilor în 2026, data de 31 martie 2026 capătă o importanță esențială. Modificările fiscale recente introduc două condiții-cheie: pe de o parte, necesitatea depunerii tuturor situațiilor financiare restante, iar pe de altă parte, posibilitatea de a reveni sau opta din nou pentru regimul micro, în anumite condiții.
Una dintre cele mai importante cerințe vizează situația bilanțurilor. Pentru a putea aplica regimul micro în 2026, firmele trebuie să aibă depuse toate situațiile financiare, inclusiv cele restante din anii anteriori lui 2025. Nu este vorba doar despre bilanțul recent, ci despre o regularizare completă a evidențelor contabile. În lipsa acestei conformări, societatea nu va putea beneficia de regimul micro și va fi încadrată automat la impozit pe profit.
În același timp, legislația permite firmelor care au trecut la impozit pe profit să revină la regimul micro în 2026, dacă îndeplinesc condițiile actualizate. Pentru aceasta, este necesară depunerea unei noi declarații de mențiuni (formularul 700), tot până la 31 martie 2026. Această posibilitate este relevantă inclusiv pentru firmele care și-au schimbat vectorul fiscal la începutul anului sau care au apreciat inițial că nu mai sunt eligibile.
Din perspectivă practică, această dată funcționează ca un termen-limită cu impact major. Până la finalul lunii martie, firmele trebuie să își verifice situația contabilă, să identifice eventualele obligații restante și să analizeze regimul fiscal aplicabil. Este, în esență, ultima oportunitate de a corecta situația fiscală și de a opta pentru regimul micro în 2026.
După acest termen, opțiunile devin semnificativ limitate, iar societățile care nu au făcut demersurile necesare vor rămâne, în majoritatea cazurilor, încadrate la impozit pe profit, fără posibilitatea de a reveni în cursul anului.
Contextul general face ca aceste decizii să fie cu atât mai importante. Regimul micro în 2026 este mai restrictiv decât în anii anteriori, plafonul cifrei de afaceri fiind de 100.000 de euro, iar cota de impozitare unică stabilită la 1%. În aceste condiții, încadrarea corectă și respectarea termenelor devin esențiale pentru optimizarea fiscală și evitarea unor costuri suplimentare.



