În practica relațiilor de muncă, confuzia dintre demisie și încetarea contractului prin acordul părților continuă să genereze situații tensionate, abuzuri și litigii inutile. Deși cele două modalități duc la același rezultat – încetarea contractului individual de muncă – efectele juridice, procedura și responsabilitățile părților sunt fundamental diferite.
- Ce presupune demisia?
Demisia reprezintă actul unilateral de voință al salariatului, prin care acesta notifică angajatorul că dorește încetarea raportului de muncă. Demisia nu necesită acordul angajatorului și produce efecte:
- după expirarea termenului de preaviz prevăzut de lege sau contract;
- sau mai devreme, dacă angajatorul renunță expres la preaviz.
Data încetării este determinată de regulile legale și de notificarea scrisă a salariatului, nu de o negociere între părți.
- Ce presupune acordul părților?
Încetarea prin acordul părților este o decizie comună, care presupune consimțământul explicit atât al salariatului, cât și al angajatorului. În acest caz:
- nu există obligația respectării unui termen de preaviz;
- data încetării este stabilită de comun acord, exact așa cum este consemnată în documentul semnat de ambele părți;
- fără acordul expres al angajatorului, această formă de încetare nu poate opera.
- De ce este riscantă confuzia?
Utilizarea improprie a termenilor sau formulări ambigue în cereri și răspunsuri poate conduce la:
- încetări operate la date diferite de cele intenționate;
- neacordarea corectă a drepturilor salariale;
- contestarea încetării în instanță;
- acuzații de încetare abuzivă sau de presiune asupra salariatului.
Pentru angajatori, o documentare greșită a încetării poate avea consecințe juridice și financiare semnificative.
