Înalta Curte de Casație și Justiție a clarificat, prin Decizia nr. 40/2026, regulile privind compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat la încetarea contractului de muncă.

Principala regulă pentru angajatori este că termenul de 3 ani în care fostul salariat poate solicita în instanță plata concediului neefectuat începe să curgă de la data încetării raportului de muncă, nu de la momentul în care zilele de concediu ar fi trebuit efectuate.

ÎCCJ a clarificat și situația concediilor rămase după perioada legală de report. Dreptul la compensare se menține dacă angajatorul nu i-a oferit efectiv salariatului posibilitatea de a-și efectua concediul. În schimb, dacă angajatorul i-a oferit această posibilitate, iar salariatul a ales să nu își ia concediul, dreptul la compensarea acelor zile nu se păstrează automat.

Codul muncii prevede că zilele de concediu neefectuate din motive justificate trebuie acordate într-o perioadă de 18 luni începând cu anul următor celui în care s-a născut dreptul, iar compensarea în bani este permisă numai la încetarea contractului individual de muncă.

Pentru angajatori, implicația practică este importantă: programarea concediilor și dovada că salariatul a avut posibilitatea reală de a le efectua trebuie documentate. Cererile, programările, informările și eventualele refuzuri pot deveni relevante dacă, la încetarea contractului, apare un litigiu privind plata zilelor de concediu rămase.

Decizia poate fi consultată aici:

https://www.iccj.ro/2026/08/13/decizia-nr-40-din-9-martie-2026-2/