Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) poate reîncadra veniturile obținute printr-un SRL ca fiind venituri salariale, dacă relația contractuală reflectă, în realitate, o relație de muncă dependentă. Această practică nu vizează doar PFA-urile, ci și societățile comerciale, în special în cazurile în care forma juridică este utilizată pentru a evita plata contribuțiilor sociale aferente contractelor de muncă.

Când pot fi reîncadrate veniturile unui SRL?
Reîncadrarea apare atunci când autoritățile fiscale constată că, deși există un contract comercial între două entități juridice, activitatea desfășurată îndeplinește criteriile unei relații de muncă. Printre elementele analizate de ANAF se numără:
• existența unui singur beneficiar al serviciilor;
• desfășurarea activității în sediul beneficiarului;
• utilizarea exclusivă a echipamentelor beneficiarului;
• program de lucru impus;
• integrarea prestatorului în structura organizațională a beneficiarului;
• lipsa riscului economic real pentru prestator.
Dacă aceste elemente indică o dependență economică și organizațională, veniturile obținute prin SRL pot fi considerate, în fapt, venituri salariale.

Consecințele reîncadrării fiscale
Reîncadrarea veniturilor are implicații financiare semnificative, inclusiv:
• recalcularea impozitului pe venit;
• stabilirea contribuțiilor sociale obligatorii (CAS și CASS);
• plata diferențelor de taxe și contribuții;
• dobânzi și penalități de întârziere;
• eventuale sancțiuni contravenționale.
Aceste obligații pot fi stabilite retroactiv, pentru perioade de până la 5 ani.

Impact asupra antreprenorilor și IMM-urilor?
Această practică fiscală afectează în special antreprenorii care colaborează cu un număr limitat de clienți sau care desfășoară activități similare celor ale unui angajat, dar prin intermediul unui SRL. În astfel de cazuri, forma juridică a colaborării nu este suficientă pentru a evita reîncadrarea, dacă realitatea economică indică o relație de muncă dependentă.
Pentru a reduce riscurile fiscale, este esențial ca relațiile comerciale să reflecte o autonomie reală a prestatorului, inclusiv libertatea de organizare a activității, existența mai multor clienți și asumarea unui risc economic propriu.

Ce ar trebui să facă firmele?
IMM-urile și antreprenorii ar trebui să:
• analizeze structura relațiilor contractuale existente;
• evite situațiile care reproduc elementele unui contract individual de muncă;
• asigure independența reală a colaboratorilor;
• documenteze clar natura comercială a relației.
În contextul intensificării controalelor fiscale, conformarea corectă devine esențială pentru evitarea costurilor suplimentare și a riscurilor juridice.