România și Regatul Unit trec la un cadru modern de impozitare a operațiunilor transfrontaliere. Noul acord înlocuiește tratatul vechi și stabilește mai clar unde se taxează profiturile, când apare „sediul permanent” (PE) și cum se tratează tranzacțiile între companii afiliate.
1) Profituri din activitatea de afaceri
- Regula de bază: profiturile se impozitează în statul de rezidență fiscală al firmei.
- Excepția: dacă firma desfășoară activitate în celălalt stat printr-un sediu permanent, doar profitul atribuibil PE se impozitează acolo (pe baza funcțiilor, riscurilor și activelor utilizate local).
2) „Sediu permanent” – când se consideră că există
- DA, de regulă PE:
- Loc fix de afaceri (birou, atelier, magazin, punct de lucru).
- Șantier/instalație care depășește durata-prag prevăzută.
- Agent dependent care negociază sau încheie contracte în mod obișnuit în numele firmei.
- NU, de regulă fără PE:
- Activități pregătitoare/auxiliare (stocare, expunere, informare, logistică limitată), fără negociere/semnare de contracte la nivel local.
3) Întreprinderi asociate (prețuri de transfer)
- Tranzacțiile intra-grup trebuie la valoare de piață (arm’s length).
- Dacă prețurile nu reflectă piața, autoritățile pot ajusta profiturile; acordul prevede mecanisme de aliniere bilaterală și procedură amiabilă (MAP) pentru a evita dubla impunere.
- Exemple pe scurt
- Depozit în UK doar pentru stocare/livrare, fără echipă de vânzări → în mod normal, nu e PE; profitul rămâne impozitat în România.
- Echipă în România care negociază și semnează contracte pentru o firmă din UK → PE în România; partea de profit aferentă activității locale se taxează aici.
- Impact pentru IMM-uri
- Predictibilitate mai mare în proiecte și contracte România–UK.
- Atenție la modul de operare: durata șantierelor, mandatul agenților, dreptul de semnătură.
- Disciplină în documentația de prețuri de transfer pentru servicii, licențe și bunuri intra-grup.



