Pentru majoritatea antreprenorilor, termenii precum estimarea bazei de impozitare sau prescripția creanțelor fiscale pot părea abstracți, dar au consecințe directe asupra firmelor. În practică, aceștia pot face diferența între o simplă corecție contabilă și o datorie suplimentară impusă de ANAF.

🔍 Când poate ANAF să estimeze baza de impozitare?

Dacă o firmă nu depune la timp declarațiile fiscale, are evidențe incomplete, sau documentele nu reflectă situația reală, autoritățile pot calcula impozitele prin estimare. Aceasta este o procedură legală prin care ANAF determină veniturile și cheltuielile unei firme pe baza unor indicatori indirecți — de exemplu:

• rulajul bancar raportat la cifra de afaceri;
• volumele de aprovizionare comparate cu vânzările;
• marje de profit uzuale pentru sectorul de activitate;
• situații similare constatate la alți contribuabili.

Estimarea nu trebuie să fie arbitrară, ci fundamentată pe date economice și justificată în scris. Totuși, dacă firma nu poate demonstra contrariul, valoarea estimată devine baza pentru impunerea fiscală.

💡 Exemplu practic: o firmă de comerț care nu are documente pentru stocuri și diferențe între vânzările declarate și aprovizionări poate primi o impunere suplimentară bazată pe „coeficientul de adaos comercial mediu” practicat în sector.

📂 Ce documente trebuie păstrate pentru a evita estimările fiscale?

 Pentru a nu ajunge în situația unei impuneri estimate, fiecare antreprenor trebuie să se asigure că are o evidență completă, coerentă și justificată. În practică, asta înseamnă:

• facturi de achiziție și vânzare emise corect și arhivate cronologic;
• documente de transport, avize de însoțire a mărfii, bonuri de consum;
• registre de casă și extrase bancare care justifică mișcările financiare;
• procese-verbale de inventariere periodică;
• fișe de magazie și situații de stocuri semnate de persoanele responsabile.

Orice abatere, lipsă sau neconcordanță poate atrage suspiciunea unei posibile sustrageri de la plată. Într-un control, lipsa unui document poate cântări mai mult decât conținutul unei declarații corecte.

⏳ Termenul de prescripție – cât timp poate ANAF să verifice și să impună creanțe?

Dreptul ANAF de a stabili obligații fiscale nu este nelimitat. În mod obișnuit, termenul de prescripție este de 5 ani, calculați de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care trebuia depusă declarația fiscală.

Totuși, în cazurile în care contribuabilul nu și-a îndeplinit obligațiile declarative sau sunt indicii de fraudă, termenul poate crește până la 7 ani. După expirarea acestui interval, autoritatea fiscală nu mai poate impune creanțe suplimentare.

💬 Practic, pentru un impozit din 2019, termenul de prescripție începe la 1 ianuarie 2020 și se încheie la 31 decembrie 2024.

⚖️ Ce poți face dacă primești o decizie de impunere estimată

1. Cere imediat copia raportului de inspecție fiscală. Trebuie să știi ce bază de calcul a folosit ANAF.
2. Pregătește contestația în termen de 45 de zile, explicând clar erorile din raport.
3. Anexează documentele lipsă sau corectate. Poți adăuga note contabile, inventare, bonuri sau rapoarte de vânzări.
4. Verifică termenul de prescripție. Dacă a fost depășit, solicită anularea deciziei pe acest temei.

În multe cazuri, firmele care contestă temeinic deciziile de impunere reușesc să reducă semnificativ sumele datorate.

💼 Recomandări practice pentru IMM-uri

• Organizați arhiva documentelor contabile și fiscale — fizic sau digital;
• Actualizați lunar balanța de verificare și verificați corelațiile cu declarațiile depuse;
• Nu ignorați notificările ANAF, chiar dacă par minore;
• Consultați un contabil autorizat sau un consultant fiscal înainte de a semna un proces-verbal de control;
• Verificați anual termenul de prescripție pentru eventualele obligații restante;
• În cazul unei decizii de impunere estimată, contestați rapid, cu argumente clare și documente doveditoare.