Codul de procedură fiscală prevede posibilitatea ca firmele din România să fie supuse unor controale fiscale comune, desfășurate de echipe mixte formate din inspectori fiscali români și reprezentanți ai autorităților din alte state membre ale Uniunii Europene. Măsura nu este una recent introdusă, dar merită reamintită, având în vedere creșterea interconectării economice și a tranzacțiilor transfrontaliere.

Aceste controale pot fi inițiate printr-o cerere oficială formulată de o autoritate fiscală străină, care este transmisă administrației fiscale din România. Cererea trebuie soluționată într-un termen de 60 de zile, iar refuzul este posibil doar pentru motive clare și justificate, precum lipsa de competență sau caracterul disproporționat al solicitării.

Dacă verificarea are loc pe teritoriul României, autoritățile locale desemnează un coordonator al controlului, iar funcționarii străini pot participa la activitățile de verificare – inclusiv la intervievarea persoanelor sau la examinarea documentelor – însă numai împreună cu inspectorii români și în limitele stabilite de legislația națională. În situația în care controlul se desfășoară pe teritoriul unui alt stat membru, inspectorii români participă conform regulilor interne ale acelui stat, fără a putea exercita atribuții care depășesc competențele conferite de legislația română.

Astfel de verificări urmăresc în special cazurile care implică tranzacții sau structuri fiscale cu impact în mai multe jurisdicții. Ele reprezintă un instrument de cooperare menit să crească eficiența colectării veniturilor bugetare și să reducă riscul de dublă impunere sau de evitare a obligațiilor fiscale.

Pentru companii, acest tip de control înseamnă o nevoie crescută de transparență și organizare internă. Gestionarea clară a documentelor contabile, păstrarea unei evidențe riguroase și o comunicare deschisă cu autoritățile sunt esențiale pentru ca procesul să se desfășoare fără blocaje și fără riscuri suplimentare pentru activitatea curentă.