Decizia recentă a Curţii de Justiţie stabileşte că în ceea ce priveşte încadrarea locului de muncă în condiţii deosebite, lucrătorul individual nu poate folosi direct directivele europene privind securitatea și sănătatea în muncă pentru a obţine în instanţă aceasta categorie care generează drepturi de natură socială. Prin urmare, statul membru rămâne liber să reglementeze sistemul naţional de încadrare, iar angajatorul nu este obligat de directiva cadru să modifice încadrarea doar dintr-o cerere a salariatului.
Această reglementare are impact direct pentru IMM-uri şi pentru gestionarea riscurilor în relaţiile de muncă. În practică, angajaţii care solicită încadrări în condiţii deosebite (beneficii de pensie, concedii suplimentare) trebuie să înţeleagă că sistemul de protecţie se bazează pe legislaţia naţională, iar directivele europene rămân instrument de prevenţie, nu de revendicare individuală a categoriei. Angajatorii trebuie să asigure evaluarea riscurilor, monitorizarea mediului de lucru, dar nu sunt obligaţi de directivă să accepte orice cerere de încadrări în condiţii deosebite împotriva cadrului legal naţional.
Pentru firmele mici şi mijlocii, această decizie presupune o clarificare practică: politicile interne privind munca în condiţii speciale sau deosebite trebuie să fie conforme cu legislaţia naţională şi documentate corect. Angajatorii trebuie să comunice salariaţilor, chiar dacă activitatea are riscuri, că drepturile specifice (pensie redusă, concediu suplimentar) depind de criterii formale stabilite de stat, nu doar de aprecierea personală. Lagărele de trasabilitate, documentaţia, evaluările de risc şi istoricul activităţii capătă astfel o importanţă majoră.
Link util:



