Munca „la negru” și „la gri” rămâne una dintre vulnerabilitățile majore ale economiei românești. Problema nu afectează doar bugetul public, ci și firmele care respectă legea, plătesc contribuțiile și suportă costurile reale ale muncii declarate.

Potrivit analizei citate de Economica.net, costul fiscal al muncii nedeclarate sau parțial declarate este estimat la 11,2 miliarde euro anual, echivalentul a aproximativ 3% din PIB. În același timp, raportul OECD Economic Surveys: Romania 2026 arată că nivelul scăzut de conformare fiscală și informalitatea larg răspândită limitează colectarea veniturilor publice.

OECD estimează că economia informală reprezintă 27,1% din valoarea adăugată brută, cel mai ridicat nivel din Uniunea Europeană. De asemenea, decalajul de conformare la TVA a fost de 29,5% în 2024, cel mai mare din UE, ceea ce arată că România pierde venituri importante nu doar prin nivelul taxelor, ci mai ales prin gradul redus de colectare.

În ceea ce privește piața muncii, raportul OECD arată că munca nedeclarată este estimată la aproximativ 22% din ocuparea privată, peste media OECD și peste nivelul înregistrat în majoritatea statelor din Europa Centrală și de Est. O particularitate importantă pentru România este că angajații reprezintă aproximativ 81% dintre lucrătorii nedeclarați, restul fiind lucrători independenți și lucrători familiali.

Această structură diferențiază România de alte state europene, unde informalitatea este mai concentrată în zona lucrătorilor independenți. În România, fenomenul este puternic legat de contracte nedeclarate, salarii declarate parțial și plăți informale. OECD menționează că subraportarea veniturilor salariale, inclusiv prin plăți „în plic”, este o formă frecventă de muncă nedeclarată, care crește venitul net imediat al lucrătorului, dar reduce protecția socială.

Raportul arată că fenomenul este asociat și cu o concentrare ridicată a veniturilor în jurul salariului minim, în special în rândul lucrătorilor cu venituri mici, în zonele rurale, în microîntreprinderi și în sectoare precum construcțiile, cazarea, serviciile de alimentație publică și transporturile.

Pentru firmele conforme, munca nedeclarată înseamnă concurență neloială. Companiile care respectă legislația muncii și fiscală ajung să concureze cu operatori care își reduc artificial costurile prin nedeclararea muncii sau prin declararea parțială a veniturilor salariale. Acest lucru afectează prețurile, investițiile, calitatea locurilor de muncă și capacitatea firmelor corecte de a rămâne competitive.

OECD arată că fiscalitatea ridicată asupra veniturilor mici poate descuraja munca formală. În România, contribuțiile sociale aplicate veniturilor salariale determină o presiune relativ ridicată asupra costului muncii pentru lucrătorii cu venituri mici. Raportul recomandă reducerea acestei poveri fiscale pentru a încuraja ocuparea formală, în paralel cu măsuri mai eficiente de control și conformare.

O concluzie importantă a raportului OECD este că România are nevoie de o abordare coordonată pentru reducerea muncii nedeclarate. În prezent, România nu are un organism de coordonare la nivel înalt sau o strategie națională integrată dedicată combaterii acestui fenomen. OECD recomandă o colaborare mai bună între ANAF, Inspecția Muncii, instituțiile de securitate socială și alte autorități relevante, prin schimb sistematic de informații și controale comune.

De asemenea, OECD recomandă modernizarea administrației fiscale, digitalizarea controalelor, folosirea instrumentelor de analiză de risc și creșterea capacității personalului pentru efectuarea de verificări țintite. Raportul menționează că datele colectate prin instrumentele digitale, inclusiv prin raportările fiscale electronice, pot ajuta autoritățile să identifice mai eficient contribuabilii și tranzacțiile cu risc ridicat.

Pentru România, soluția nu poate fi doar creșterea taxelor pentru firmele și angajații care deja se conformează. Reducerea economiei informale, combaterea muncii nedeclarate și creșterea gradului de colectare pot aduce venituri suplimentare la buget fără a pune presiune suplimentară pe contribuabilii corecți.

Pentru mediul de afaceri, tema este una de competitivitate. O piață în care munca nedeclarată rămâne larg răspândită afectează firmele care investesc în angajați, respectă regulile, plătesc taxe și contribuții și încearcă să construiască activități economice sustenabile.

Raportul OECD poate fi consultat aici:

• OECD Economic Surveys: Romania 2026 – raport oficial PDF
  https://www.oecd.org/content/dam/oecd/en/publications/reports/2026/03/oecd-economic-surveys-romania-2026_be38cf27/4844067e-en.pdf

PTIR consideră că reducerea muncii nedeclarate trebuie tratată ca o prioritate economică, nu doar ca o problemă de control. Este necesară o strategie coordonată între instituțiile statului, controale mai bine țintite, digitalizarea verificărilor și sancționarea practicilor care creează concurență neloială. Pentru firmele care respectă legea, combaterea muncii „la negru” și „la gri” înseamnă o piață mai corectă, costuri concurențiale mai echilibrate și o economie formală mai puternică.