În procesul de angajare, există situații frecvente în care candidații acceptă condiții care, în realitate, sunt contrare legii, fie din necunoaștere, fie din presiunea de a obține un loc de muncă. Două dintre cele mai întâlnite astfel de practici sunt obligarea candidatului să plătească medicina muncii și solicitarea de a începe activitatea înainte de semnarea contractului.

Ambele sunt ilegale.

Potrivit legislației muncii, examinarea de medicina muncii este o obligație exclusivă a angajatorului. Costurile aferente nu pot fi transferate viitorului salariat, indiferent de forma în care este prezentată solicitarea.

Această obligație derivă din responsabilitatea angajatorului de a asigura securitatea și sănătatea în muncă, fiind reglementată atât de Codul muncii, cât și de legislația specifică în domeniu.

În paralel, o altă practică frecvent întâlnită este solicitarea de a lucra „în probă” înainte de semnarea contractului individual de muncă. Din punct de vedere legal, această situație este calificată ca muncă nedeclarată, indiferent de promisiunile angajatorului privind plata ulterioară sau semnarea contractului.

Cu alte cuvinte, perioada de probă nu poate exista în afara unui contract deja încheiat. Orice activitate prestată anterior semnării contractului nu beneficiază de protecția juridică a unui raport de muncă și expune atât angajatorul, cât și lucrătorul unor riscuri semnificative.

Pentru angajatori, consecințele pot fi severe. Munca nedeclarată este sancționată cu amenzi ridicate, care pot ajunge până la 40.000 de lei pentru fiecare persoană identificată fără contract.

Pentru viitorii salariați, riscurile sunt la fel de importante: lipsa contractului înseamnă absența oricărei protecții legale, inclusiv în ceea ce privește plata muncii, programul de lucru sau siguranța la locul de muncă.

În acest context, cunoașterea acestor reguli devine esențială. Acceptarea unor astfel de condiții nu doar că nu este obligatorie, dar poate duce la situații în care drepturile nu mai pot fi recuperate ulterior.