O modificare importantă de practică fiscală vizează toate firmele care operează puncte de lucru distincte de sediul social. Începând cu aplicarea noilor reguli, și punctele de lucru în care activează până la patru angajați trebuie înregistrate fiscal ca plătitoare de salarii, în termen de 30 de zile de la înființare sau de la momentul în care apare obligația.
Măsura se aplică indiferent de dimensiunea firmei și are ca scop o evidență fiscală mai clară a locurilor unde se desfășoară efectiv activitatea cu personal angajat.
- Ce este vizat de obligație?
Obligația de înregistrare fiscală apare pentru:
- orice punct de lucru distinct de sediul social;
- locații unde firma desfășoară activitate permanentă sau temporară;
- puncte de lucru în care sunt angajați între unu și patru salariați, inclusiv.
Chiar dacă numărul de angajați este redus, punctul de lucru trebuie declarat fiscal, iar autoritatea fiscală trebuie informată în termenul legal.
2. Termenul-limită
- 30 de zile calendaristice de la data:
-
- înființării punctului de lucru;
- sau de la data la care începe activitatea cu salariați în acel punct.
Nerespectarea termenului poate atrage sancțiuni și obligații de regularizare ulterioară.
3. Ce presupune înrarea fiscală?
Înregistrarea fiscală a punctului de lucru presupune:
- declararea existenței punctului de lucru ca sediu secundar;
- notificarea autorității fiscale cu privire la faptul că în acel punct se plătesc salarii;
- includerea punctului de lucru în evidențele fiscale ale firmei.
Pentru punctele de lucru cu până la patru angajați nu se atribuie un cod fiscal separat pentru impozitul pe salarii, însă obligația de declarare rămâne obligatorie.
4. Diferența față de punctele de lucru mai mari
În situația în care un punct de lucru ajunge să aibă cel puțin cinci salariați, apare obligația suplimentară de:
- solicitare a înregistrării fiscale cu cod de identificare fiscală distinct pentru acel punct de lucru;
- declarare și plată separată a impozitului pe salarii.
📌Punctele de lucru mici nu sunt exceptate de la obligațiile fiscale privind evidența salariilor. IMM-urile trebuie să trateze fiecare locație în care lucrează angajați ca pe o responsabilitate fiscală distinctă, chiar și atunci când numărul de salariați este redus. Respectarea termenului de 30 de zile este esențială pentru evitarea sancțiunilor și a situațiilor de neconformare.
