În practică, nu sunt puține situațiile în care un angajator încheie cu aceeași persoană două contracte individuale de muncă – unul cu normă întreagă și un al doilea cu timp parțial, pentru activități diferite. Deși aparent soluția oferă flexibilitate și un plus financiar pentru angajat, realitatea juridică este mai complexă și poate ascunde riscuri semnificative.
- Reguli privind timpul de muncă
Durata maximă legală a timpului de muncă, inclusiv orele suplimentare, este de 48 de ore pe săptămână. Chiar dacă salariatul are mai multe contracte cu același angajator, timpul de muncă efectuat se cumulează. Astfel, un angajator nu poate ocoli limita legală prin încheierea mai multor contracte pentru același salariat. În cazul depășirii duratei maxime, pot fi aplicate sancțiuni contravenționale, iar angajatorul riscă amenzi pentru nerespectarea legislației muncii.
- Drepturi salariale și prime
În ceea ce privește beneficiile salariale, cum ar fi primele sau bonusurile de performanță, acestea nu se acordă automat pentru fiecare contract. De regulă, salariatul are un singur raport de muncă în raport cu angajatorul, chiar dacă prestează activități distincte. Prin urmare, acordarea mai multor prime trebuie să se bazeze pe o prevedere expresă din contractele individuale de muncă sau din contractul colectiv aplicabil. În lipsa unei astfel de prevederi, angajatorul poate acorda o singură primă, raportată la activitatea totală a salariatului.
- Recomandări pentru angajatori și salariați
Pentru a evita eventuale neclarități sau sancțiuni, angajatorii ar trebui să analizeze atent necesitatea încheierii mai multor contracte cu același angajat și să verifice respectarea limitelor privind timpul de muncă. Salariații, la rândul lor, trebuie să cunoască faptul că deținerea a două contracte cu același angajator nu înseamnă automat dreptul la beneficii duble.
Transparența, documentarea corectă și respectarea prevederilor Codului muncii sunt esențiale pentru asigurarea unui raport de muncă legal și echilibrat pentru ambele părți.
